Sosul cheddar de casă, devenit una dintre cele mai populare rețete de pe rețelele sociale, se prepară în doar 10–15 minute din unt, făină, lapte și cheddar ras, iar secretul texturii cremoase stă în trei detalii: brânza rasă chiar de tine, focul mic și adăugarea cheddarului abia după ce sosul a fost luat de pe aragaz. Pentru un sos perfect neted, ca la cinema sau la fast-food, poți folosi lapte condensat neîndulcit sau puțin citrat de sodiu, un ingredient care împiedică brânza să se separe.
Sosul cheddar este nelipsit din preparatele de tip comfort food: nachos, cartofi prăjiți, burgeri, paste mac and cheese sau legume la cuptor. Varianta cumpărată din magazin conține adesea amidon modificat, conservanți și arome, în timp ce sosul făcut acasă are un gust mai intens și ingrediente pe care le cunoști. Problema cea mai des întâlnită este că brânza devine granulată sau lasă grăsime la suprafață, însă câteva reguli simple rezolvă totul.
Iată rețeta de bază și explicațiile care fac diferența dintre un sos cocoloșit și unul mătăsos.
Pentru aproximativ 400 de mililitri de sos, suficient pentru 3–4 porții, ai nevoie de 30 de grame de unt, două linguri de făină (circa 20 de grame), 300 de mililitri de lapte integral, încălzit, și 150–200 de grame de cheddar maturat, ras. Pentru gust, adaugă un vârf de cuțit de sare, o linguriță de muștar (Dijon sau praf de muștar) și un praf de boia dulce sau afumată. Opțional, poți pune puțin usturoi granulat sau câteva picături de sos iute.
Topește untul într-o cratiță la foc mediu, apoi adaugă făina și amestecă energic cu telul timp de un minut, până obții o pastă fină, ușor spumoasă. Această bază, numită rântaș sau roux, va îngroșa sosul fără cocoloașe.
Toarnă laptele cald treptat, în fir subțire, amestecând continuu. Lasă sosul să fiarbă ușor două-trei minute, până se îngroașă suficient cât să îmbrace o lingură.
Ia cratița de pe foc, apoi adaugă cheddarul ras în două-trei tranșe, amestecând după fiecare până se topește complet. Asezonează cu sare, muștar și boia. Dacă sosul este prea gros, adaugă câteva linguri de lapte; dacă e prea subțire, mai pune puțină brânză.
Primul secret este brânza rasă chiar de tine. Cheddarul ras vândut la pungă este acoperit, de regulă, cu amidon sau celuloză, pentru a nu se lipi, iar aceste ingrediente împiedică topirea uniformă și fac sosul granulat.
Al doilea secret este temperatura. Brânza nu trebuie să fiarbă: căldura prea mare face ca proteinele să se strângă și grăsimea să se separe. De aceea, cheddarul se adaugă după ce sosul este luat de pe foc.
Al treilea secret este echilibrul dintre brânzeturi. Cheddarul foarte maturat are gust intens, dar se topește mai greu. Un amestec de cheddar maturat cu o brânză mai tânără, care se topește ușor, precum un cheddar mild sau puțin gouda, oferă atât gust, cât și cremozitate.
Pentru varianta foarte netedă, de tip nacho, înlocuiește laptele cu lapte condensat neîndulcit, care conține proteine ce stabilizează sosul. Bucătarii profesioniști folosesc citrat de sodiu: aproximativ o linguriță la 250 de grame de brânză, dizolvată în lichid, transformă cheddarul într-un sos elastic și perfect omogen, fără făină.
Sosul cheddar se potrivește cu nachos, cartofi prăjiți sau wedges, burgeri, hot-dog, broccoli și conopidă la cuptor, cartofi copți sau paste. Amestecat cu macaroane fierte, devine rapid un mac and cheese de casă.
Sosul rămas se păstrează în frigider, într-un recipient închis, două-trei zile. La răcire se îngroașă, așa că se reîncălzește la foc mic sau la microunde, în reprize scurte, adăugând puțin lapte și amestecând până redevine cremos. Nu este recomandat să fie congelat, pentru că își pierde textura după decongelare.