Andreea Marin este la pământ. Nu-și mai revine din plâns

O atmosferă încărcată de o emoție copleșitoare a pus stăpânire pe Parlamentul European de la Bruxelles, în cadrul unui eveniment de un real impact dedicat sănătății mintale: „Nu ești singur afară!”. Organizat sub egida Vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, evenimentul a reunit peste 400 de români din diaspora care au vorbit deschis despre provocările, singurătatea, depresia și anxietatea resimțite departe de casă.

Invitată de marcă, vedeta de televiziune Andreea Marin a susținut un discurs cutremurător sub forma unei scrisori extrem de intime, citită în fața unei săli în care lacrimile au curs la unison. Alături de ea, pe scenă s-au aflat specialiști precum psihologii Raluca Anton și Codruța Răbăgel, poetul Miguel Gane și artista Bianca Purcărea.

Andreea Marin, mărturisiri dureroase despre depresie și anxietate

Jurnalista a vorbit cu o asumată sinceritate despre episoadele de suferință din propria viață. Depresia a lovit-o în urmă cu mulți ani, pe când fiica sa, Violeta, avea doar doi ani, fiind declanșată într-un moment de conștientizare colectivă marcat de o tragedie publică. Ulterior, anul trecut, plecarea fiicei sale la studii în străinătate a declanșat o anxietate puternică, manifestată prin atacuri de panică nocturne și pierderea respirației.

În scrisoarea sa publică, Andreea Marin a descris acele momente de cumpănă:

„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie. A fost cea mai bună motivație să lupt și să caut soluție. Artista Mădălina Manole, mama tânără și ea, s-a stins atunci în urma unei depresii adânci și pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție.

A fost momentul decisiv pentru mine. Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină, în timp. După mulți ani, adică anul trecut chiar, când credeam că le știu deja pe toate, o anxietate puternică și-a făcut loc în mintea mea.

Nu e același lucru, experiența de a te trezi pierzându-zi respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută. Nici frica inexplicabilă trăită într-un fel greu de acceptat ca realitate”

Urma adâncă a trecutului: Moartea mamei sale

Sursa sensibilității și a vulnerabilității sale își are rădăcinile în copilărie, într-o dramă pe care a purtat-o în suflet zeci de ani. La vârsta de doar 9 ani, în urma unui grav accident rutier în care a fost implicată întreaga familie, mama Andreei s-a stins chiar în brațele ei, în drum spre spital.

Mărturia ei despre acel moment a adus din nou lacrimi pe obrajii celor prezenți în sala Parlamentului European:

„Eu sunt Andreea, cea de la televizor pentru mulți dintre voi. Numele meu a fost legat mult timp de știrile aduse cu optimism, de surprizele plăcute ale vieții, de povești de viață extraordinare și inspirație, de campanii și salvări de vieți omenești, de speranță. Ce șansă și ce binecuvântare să poți fi omul care aduce lumină în casele și în inimile altora, îmi continui misiunea în alte forme și azi și sunt primită în suflete cu drag, simt asta și știu, sunt tare recunoscătoare pentru atâta omenie! Și totuși, uneori nu a fost de ajuns să fiu cu totul bine, așa cum s-ar putea bănui…

But azi nu vreau să vă vorbesc despre imaginea publică a unui om ca mine, care pare puternic în lumina reflectoarelor. Ci despre omul ca oricare altul din spatele ei, pentru că dincolo de ceea ce vede camera de luat vederi, sunt un om cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți și temeri și deznădejdi, ca noi toți.

Mult înainte ca identitatea mea de azi din ochii voștri să existe, fetița Andreea trăia ceea ce încă nu s-a vindecat deplin: la 9 ani, în urma unui accident grav cu întreaga familie, cu toții am fost afectați, însă mama mea, în vârstă de 36 de ani, se stingea în brațele mele, în drum spre spital, în condiții pe care nu o să vi le descriu…

Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță. Că nu am meritat poate un înger de om ca ea. Că nu am fost copilul cel mai cuminte…

Sunt multe povești care încearcă să îți explice de ce un om drag pleacă prea devreme de lângă tine, nu doar la cer, cu poate viața face să fie mult prea departe decât poți suporta, dar pentru copilul din mine de atunci a fost imposibil de înțeles. De integrat. A rămas doar de… luptat. Am devenit, brusc, un om mare, ca să-i protejez pe cei dragi. Eu, o mână de om, credeam că pot să salvez… ce mai era de salvat.

Psihologi pe atunci, pe timpul regimului comunist, care să mă ajute?! Nu am auzit multă vreme, până la maturitate, nici măcar cuvântul acesta…”

Lupta interioară continuă: „Încă mă simt abandonată”

Deși publicul o percepe ca pe o femeie extrem de puternică și de neatins, Andreea Marin a recunoscut că această forță afișată a fost doar un mecanism de supraviețuire menit să ascundă o rană profundă care refuză să se închidă definitiv:

„Atunci am hotărât să fiu … puternică. De atunci, pare c-aș fi așa. E o carcasă bună care acoperă suferința, neputința, durerea neprocesată, dorul, sufletul amputat, necusut cum se cuvine la loc. Împutit mi-e ceva. Pentru totdeauna. Acel cineva de care încă nu mă desprinsesem firesc, să zbor cu propriile aripi. Și încă mă revolt în interior, azi, la aproape 52 de ani de viață.

Încă mă simt abandonată. Sau ceva ce se întâmplă în jurul meu mă face să simt din nou asta, mă duce înapoi într-o clipă la acea emoție nevindecată. Conștientizez și lucrez azi cu mine. Uneori sunt fără vlagă să fac ce se așteaptă o lume de la mine. Am doar o vorbă care mă ține în picioare când uit să respir: când nu mai pot, mai pot puțin. Și mă încăpățânez să cred că, atunci când depinde de mine, nu există nu se poate”

Fiica sa, Violeta Bănică, i-a fost alături în organizare

Evenimentul a avut o semnificație dublă pentru vedetă. Fiica ei, Violeta Bănică, aflată într-un stagiu de practică de vară la Parlamentul European, a făcut parte din echipa de tineret care a asigurat organizarea ireproșabilă a conferinței.

Andreea Marin s-a arătat extrem de mândră de implicarea discretă și matură a fiicei sale:

„Violeta se află, timp de o lună de zile în vara aceasta, ca stagiar la Parlamentul European. Coincidența a făcut ca ea să fie în sală cu treaba ei, eu cu treaba mea. Ea a fost implicată alături de întreagă echipa în organizarea acestui eveniment, astfel cumva și eu am avut sufletul acasă. Ne vom întoarce împreună acasă și vom petrecem timp ca fetele, abia aștept!”

După finalizarea dezbaterilor, Andreea Marin a ținut să sublinieze importanța eliminării stigmatului din jurul problemelor de ordin psihologic:

„Plânsul poate fi și terapeutic, e omenește să lăcrimezi, nu o rușine. Acest eveniment, „Nu ești singur afară!” a fost organizat aici, la Parlamentul European, prin bunăvoința echipei Vicepreședintelui Parlamentului European – Nicu Ștefănuță și îi mulțumesc.

Este o oportunitate să putem vorbi într-un astfel de cadru despre sănătatea noastră mentală, durerile noastre interioare, deznădejdile, fricile care ne încearcă uneori, fie că suntem în diaspora, departe de casă, sau români care locuim acasă. Eu cred că sănătatea noastră mentală merită grija de care avem nevoie. Nu putem lăsa lucrurile neocrotite! Trebuie să ne ocrotim sănătatea pe toate palierele ei”

Sănătatea mintală a fost catalogată drept o prioritate absolută de către vicepreședintele Nicu Ștefănuță, care a povestit la rândul său cum sprijinul psihologic de specialitate i-a salvat viața. Acesta și-a exprimat public dorința ca toate serviciile de psihoterapie și asistență psihologică să fie decontate integral prin sistemul public de asigurări de sănătate din România.

Sursa foto: Dreamstime