Pasărea care se hrănește și bea apă în aer și doarme în timpul zborului. Nu aterizează decât atunci când cuibărește
Deși seamănă izbitor cu o rândunică, această pasăre fascinantă aparține unei familii complet diferite și a dus adaptarea la viața aeriană la un nivel aproape SF.
Drepneaua este singura pasăre de pe planetă care își petrece aproape întreaga viață în aer, fiind capabilă să zboare fără oprire timp de 10 luni pe an. Ea nu atinge pământul decât într-o singură situație: atunci când trebuie să depună ouă și să își crească puii.
Cum reușește să mănânce, să bea apă și chiar să se împerecheze în zbor
Pentru o drepnea, aerul nu este doar un mediu de tranzit, ci o adevărată casă. Pasărea s-a adaptat atât de bine acestui stil de viață extrem, încât și-a transformat toate tabieturile zilnice în activități exclusiv aeriene:
Vânătoarea de „plancton aerian”: Drepneaua se hrănește exclusiv în zbor. Ea zboară cu viteze uimitoare, adesea depășind 110 km/h, cu ciocul larg deschis, prinzând mii de insecte zburătoare și păianjeni purtați de curenții de aer.
Hidratarea din viteză: Atunci când îi este sete, pasărea coboară glisând extrem de aproape de suprafața unui lac sau a unui râu, „smulgând” stropi de apă din mers, fără ca măcar să își ude penajul.
Dragoste la înălțime: Chiar și ritualul de împerechere și acuplarea propriu-zisă au loc la sute de metri altitudine, în timpul unor acrobații aeriene spectaculoase.
Somnul în aer: Misterul nopților petrecute la 3.000 de metri altitudine
Cea mai mare enigmă legată de această pasăre, care i-a măcinat pe cercetători zeci de ani, a fost modul în care reușește să doarmă. Odată cu apusul soarelui, drepnelele se ridică în stoluri mari la altitudini cuprins între 2.000 și 3.000 de metri, unde curenții de aer sunt stabili.
Studiile recente au demonstrat că drepnelele folosesc un mecanism neurologic uimitor numit somn unihemisferic. Practic, pasărea își deconectează pe rând câte o jumătate de creier. În timp ce o jumătate doarme și se odihnește, cealaltă jumătate rămâne activă și controlează automat bătăile aripilor, navigația și menținerea echilibrului în aer. Pasărea ațipește în reprize scurte de câteva secunde sau minute, plutind pe curenții calzi.
Blestemul picioarelor minuscule: Numele său științific, Apus apus, provine din limba greacă și înseamnă literalmente „fără picioare”. Drepneaua are picioare atât de scurte și slab dezvoltate, încât dacă ar ateriza accidental pe un sol plat, nu ar mai putea să își ia zborul, devenind o pradă sigură pentru prădători. Din acest motiv, singurele locuri de „aterizare” acceptate sunt pereții verticali ai stâncilor sau ai clădirilor înalte, de unde se pot lăsa pur și simplu să cadă în gol pentru a zbura.
Aterizarea: Singurul moment terestru din viața unei legende
Ciclul incredibil de zbor continuu se întrerupe doar primăvara și la începutul verii, în perioada reproducerii. Drepnelele își construiesc cuiburile în crăpăturile stâncilor, sub acoperișurile caselor sau în turnurile bisericilor înalte.
Chiar și materialele pentru cuib (puf, fire de iarbă, pene) sunt prinse de pasăre tot din aer, fiind lipite apoi cu o salivă specială, cu uscare rapidă. Odată ce puii au crescut și au părăsit cuibul, aceștia se lansează în gol și încep, la rândul lor, o călătorie aeriană neîntreruptă de aproape doi ani, până când vor ajunge la maturitatea necesară pentru a cuibări prima dată.