Recenzie carte: Furia de Alex Michaelides, citită de un om obișnuit

Tocmai ce am terminat de citit cartea Furia scrisă de Alex Michaelides, dar până să scriu acest articol am stat ceva vreme să procesez cartea. Am citit-o destul de ușor, stilul scriitorului este unul potrivit pentru cititorii obișnuiți. Mă refer la cei ca mine care nu consumă în mod regulat cărți. Mai trebuie spus și că nu sunt vreun expert sau critic literar? Se înțelege din start, sigur.

Alex Michaelides a lansat cartea Furia în anul 2024 și a fost tradusă în România de editura Litera. Este a treia carte scrisă de autorul care a bătut recorduri uriașe cu prima sa carte, Pacienta tăcută. Evident că având așa rezultate cu prima carte care a fost best seller mută vreme în zeci de țări, nivelul de ațteptări este unul ridicat.

Am citit „Pacienta tăcută” cu sufletul la gură și am sărit peste al doilea său roman „Fecioarele” pentru că m-a atras mai mult „Furia”. M-am apucat de carte acum chiar la începutul acestei săptămâni și azi am terminat-o. Poate pentru voi nu e ceva wow, dar pentru mine este un record personal.

Pe scurt despre povestea din cartea Furia de Alex Michaelides

Prin ochii unui cititor obșinuit vă scriu recenzia pentru cartea Furia de Alex Michaelides

Povestea romanului Furia se învârte majoritar în jurul a două personaje. Lana Farrar, o celebră vedetă de cinema, cunoscută în toate colțurile lumii și Elliot, un bun prieten al său care face tot ce-i stă în putință să fie în preajma ei. Evident că apar și alte personaje cheie în jurul lor care fac ca intriga să fie intensă.

În jurul starului de cinema sunt multe persoane, dar doar o mână de oameni fac parte din cercul ei apropiat. Aceștia decid să petreacă împreună o vacanță bine meritată în Grecia. Lana fiind absolut sătulă de vremea rea și mohorâtă din Londra, decide să-și invite prietenii pe insula ei privată în călduroasa Grecia.

Din lista de invitați nu putea lipsi nici Elliot Chase, personaj principal, prieten al Lannei și rol principal în carte. Ajunși acolo gata de relaxare și petrecere, totul se transformă în scurt timp în coșmar.

Cartea are ,după cum și autorul, dar și critici celebri, spun, toate ingredientele necesare ale unui roman Thriller, horror de succes. O poveste fascinată în jurul unui personaj bogat și celebru, iubire neîmpărtășită, trădare și chiar și-o crimă.

Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la Furia

Am fost motivat tare de cei care au scris recenzii despre carte în diverse locuri să aleg să citesc Furia și după să vină la rând cartea „Fecioarele”, ambele scrise de Alex Michaelides pentru că m-a făcut fascinant de curios să aflu care-i misterul ei.

Imediat după ce am parcurs cateva pagini am fost total de acord cu cei care spun că te tine cu sufletul la gură. Citind mai aprofundat aș îndrăzni să spun că este și un roman psihologic, indiferent de ce viață ai sau ai avut, sigur una din temele din carte te face să te gândești la propria persoană.

Cartea a atins în mine niște puncte sensibile când autorul facea anumite dezvăluiri despre copilăria lui și a altor personaje. Nici când a adus vorba de viața  de adult al unui personaj nu am fost absent, m-am simțit și eu cu musca pe căciulă. Aceste lucruri m-au încântat și hotărât să citesc cât pot când am timp. De asta vă spuneam că pentru mine este un record personal.

Ajungi într-o fază în carte începi să faci pariuri despre cel care  a săvârșit crima, dar până acolo te întrebi frecvent cine moare. Deci da, confirm te ține cu sufletul la gură.

Ți se poate părea enervantă spre final, cu riscul să abandonezi, dar..

Alex Michaelides adaugă intenționat unele detalii plictisitoare. Nu doar pentru a mai umple câteva pagini ci pentru a te bulversa, intuind că te gândești la cele de mai sus. Uneori, recunosc, erau multe și prea enervante. Ba chiar fără rost, spuneam atunci. Acum le-am înțeles, de ce le-a pus.

Ultima parte din carte îți va explica clar motivul.  Pe final răbdarea mea se cam sfârșise, deja intuiam finalul și nu asta a fost problema. După părerea mea de cititor obișnuit nu-și aveau rostul unele răsturnări de situații. Poate că ideea fost să fie captivantă până la final, dar pentru mine n-a fost. Când zic asta mă refer la ultimele 20 de pagini, total nesemnificativ sau irelevant să te facă să nu vrei s-o citești.

Per total cartea Furia este un roman bun de citit în avion și aeroporturi sau când n-ai chef de ceva mai solicitant. Cel mai tare m-a solicitat să pricep care e rostul răsturnărilor de situații, mai ales cele de final. Am avut noroc ca una din ele chiar nu o prevăzusem și m-a bucurat să simt surpriza ei. Vă mai spun o dată. Povestea vă va răscoli pe mulți dintre voi în interior.